Maylandia lombardoi

Descriere

Denumire științifică:
Maylandia lombardoi (Burgess, 1977)

Denumire populară:
kenyi cichlid, lombardoi mbuna, kenyi mbuna sau kennyi mbuna

Sinonime:
Metriaclima lombardoi, Pseudotropheus lombardoi

Origine, habitat:
Specie endemic din Lacul Malawi. Se găsește in jurul Insulei Mbenji și Reciful Nkhomo, dar a fost introdus cu succes și în jurul insulei Namalenje.
Trăiește în zona intermediară, unde linia țărmului stâncos lasă loc substraturilor nisipoase. Aceste zone sunt caracterizate de cantități mari de sedimente.

Grup:
Mbuna (pietre)

Descriere:
Face parte din grupul Mbuna și populează malurile stâncoase ale lacului. Puii au o culoare albastră cu 5-7 dungi verticale albastru-închis. Femelele păstrează coloritul de pui până la maturitatea sexuala, după care pot capătă și nuanțe galbene. Masculii capătă un fond galben în loc de albastru odată cu maturizarea sexuala. La maturitate dungile devin mai puțin evidente, acestea apar și dispar în funcție de dispoziția peștelui.

Dimensiune maximă:
masculii până la 15 cm, femelele 12-13 cm

Acvariu:
Este recomandat să-i creștem într-un acvariu de 150 – 300 litri sau mai mare, decorat cu structuri pietroase care se întind de la fundul bazinului pană în apropiere de suprafața apei cu locuri în care peștii pot să se ascundă. La decorarea acvariului pot fii folosite plante cu frunze puternice gen Anubia. Folosiți un sistem de iluminat puternic pentru a favoriza creșterea algelor pe care acest pește le consumă cu plăcere.

Parametri apei:

• pH: 7,0-8,5,
• Duritatea: 10-14 gH,
• Temperatura: 22-28 grade C

Comportament:
Masculii sunt teritoriali și trebuie ținuți cu mai multe femele. Își protejează teritoriul nu numai fața de alți masculi lombardoi, dar și față de alți pești în general. Are nevoie de ascunzișuri în care se refugiază când nu se simte in siguranța. Femelele nu necesită un teritoriu stabil.

Specii compatibile:
alte specii Mbuna de talie medie si mare

Hrana:
Granule și fulgi cu conținut vegetal ridicat. Culoarea peștelui poate să devină ștearsa daca nu au suficientă hrană vegetală.

Dimorfismul sexual:
De obicei masculii poate fi puțin mai mari decât femelele. Punctele de pe înotătoarea anală sunt mai accentuate la masculi. Cel mai bine se pot diferenția la maturitate când masculii capătă un fond galben intens în loc de albastru.

Reproducere:
Masculul curata si apara constant un teritoriu in care depune cu femelele in rut. Femelele depun cel putin odata la 2 luni, frecvent si o data pe luna, iar numarul de oua variaza intre 20 si 50 in functie de marimea pestelui. Masculul este poligam, el nu joaca nici un rol in ingrijirea pontei. In timpul depunerii, femela aduna ouale in gura pentru a le proteja, si acolo are loc si fecundarea acestora. Masculii dispun de una sau mai multe pete pe inotatoarea anala, de marimea si culoarea unor icre, pe care femela incearca sa le “adune” in timpul depunerii. In acest fel femela aduna laptii eliberati de mascul si fecundarea are loc in interiorul cavitatii bucale a acesteia. In funcție de experienta reproducatorilor, intre 50 si 75% din ouale depuse ajung sa evolueze in alevini. Dupa 5-6 zile de la depunere, in functie de temperatura de incubatie, embrionul are deja coada si cap, si dezvolta suficienta forta pentru a sparge coaja oului si a se elibera de aceasta (ajuta si agitarea constanta a oualor de catre femela, atat prin respiratie cat si prin miscari intentionate ale aparatului bucal). La 14 zile puii sunt deja mobili si isi pot cauta singuri hrana, desi nu si-au consumat in totalitate sacul vitelin. Dupa 3 saptamani puii sunt cu adevarat independenti si femela îi poate elibera definitiv. In timpul gestatiei femela este retrasa si nu se hraneste. Unele femele incearca totusi sa consume hrana de mici dimensiuni, dar manevrarea acesteia catre aparatul digestiv prin gura plina de oua este dificila, si de obicei sfarsesc prin a scuipa si ouale odata cu mancarea. Dupa eliberare, puii se descurca singuri.